În dimineaţa asta am citit un interviu cu căpitanul naţionalei, Cristi Chivu. Acesta vorbea de perioada copilăriei lui, despre cat de mult l-a ajutat tatăl lui, despre visele lui de copil. Apoi, am ajuns la partea şocantă. Chivu spune clar că în România antrnorii de copii şi juniori sunt slab pregatiti. Partea şi mai dureroasă este următoarea :"Eu sau Mutu am avut noroc. Am fost talentaţi şi am semnat de mici cu echipe de afară. Eu la Ajax am învaţat să lovesc corect balonul!"
Replica acesta este dureroasă. Toată lumea vorbeşte de acestă lipsă de experienţă a antrenorilor de la copii, dar nimeni nu ii pregateşte pe aceştia. În FRF nu există un program de pregătire a antrenorilor de la juniorori, nu există reduceri pentru aceştia la cursurile Pro.
Autorităţile nu fac nimic în afară de a se lamenta. Peste tot aud de slaba pregătire a antrenorilor dar nimeni nu le oferă acestora facilităţi pentru a îi atrage la perfecţionare. Vorbele lui Chivu apar si mai dureroase gândindu-mă că el face referire, indirect, şi la perioada de senior. Astfel, mare parte din antrenorii ai echipelor de seniori nu ştiu cu ce "se manâncă" acestă meserie, şi aici mă refer la cei care activează în diviziile inferioare din România.
Discuţia se poate şi către antrenorii secunzi, care fac multă din treaba antrenorilor principali. Plecând de la Liga I, majoritatea secunzilor nu au licenţe de top în antrenorat. Dacă mergem spre ligile II sau chiar III situatia e dezastruoasă.
Inchei cu acelaşi Chivu:" Copii români au şanse mici să ajungă fotbalişti!"
Marius Doroftei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu