Robinson Zapata, premiat de AISS!

După ce în urma unui sondaj efectuat pe www.fcsteaua.ro, Robinson Zapata a fost desemnat jucătorul sezonului 2007-2008 de 78% dintre suporterii stelişti, AISS a profitat ieri de ocazie şi a decis să-l premieze pe portarul stelist.

Beneficiind de întregul sprijin al ofiţerului de presă al clubului Steaua, Cătălin Făinişi (căruia îi mulţumim şi pe această cale!), ne-am întâlnit cu portarul Stelei înaintea antrenamentului de astăzi, pentru a-i înmâna un trofeu personalizat şi un tricou al AISS. Cele 5 minute în care am apucat să stăm de vorbă au fost extrem de plăcute, Robinson dovedindu-se extrem de deschis şi în mod sincer impresionat de iniţiativa AISS. Plin de voie bună, el a ţinut să mulţumească tuturor suporterilor stelişti pentru aprecierea lor, neuitând să adauge că prestaţiile sale excelente n-ar fi fost posibile fără ceilalţi coechipieri săi. În final, după o scurtă sesiune foto, Robinson Zapata a dat curs rugăminţii noastre de a adresa un mesaj către suporterii stelişti, scriind în limba română

"Pentru suporterii stelişti, cu drag şi dragoste de la Zapata Rufay... numărul 1"


Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti


Portarul Stelei, Robinson Zapata, a primit premiul de Cel mai bun jucator al Stelei in sezonul 2007-2008, acordat de Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti. Columbianul a fost desemnat castigator in urma unui sondaj efectuat pe site-ul suporterilor, www.fcsteaua.ro, in care peste 78% dintre votanti l-au ales drept cel mai bun jucator al sezonului. Zapata s-a intalnit marti, 23 septembrie, la stadionul Steaua, cu cativa reprezentanti ai Asociatiei, care i-au inmanat un trofeu si un tricou personalizat. Jucatorul le-a multumit acestora pentru aprecieri si a specificat faptul ca fara ajutorul coechipierilor sai nu ar fi putut obtine distinctia mai sus amintita.

Ma bucur foarte mult pentru acest premiu si le multumesc suporterilor pentru el. Trebuie sa le multumesc, insa, coechipierilor mei, care m-au ajutat foarte mult sezonul trecut si fara de care nu as fi putut face meciuri bune. De asemenea, ma bucur foarte mult pentru aceasta initiativa, deoarece suporterii ne arata in acest fel ca sunt alaturi de noi si ca iubesc echipa

SteauaFC.com

UCM RESITA – STEAUA MFA 22-22 (12-13)

UCM Resita si Steaua MFA au jucat astazi primul derby al Ligii Nationale de Handbal in cadrul etapei a IV-a. Cele doua echipe, favorite la castigarea campionatului, au aliniat aproape cele mai bune echipe de la noi lipsind extrema Vujadinovic.

In sala din Resita in fata a 1200 de spectatori, meciul a fost unul foarte disputat, prima repriza fiind foarte echilibrata. Steaua a inceput mai bine si s-a desprins la 2 goluri destul de repede, dar resitenii au revenit si pana la pauza s-a mers cap la cap, cei doi portari evidentiindu-se prin interventiile lor, fiecare dintre ei aparand cate o lovitura de la 7 metri. La pauza scorul a fost 13-12 in favoarea campionilor.
Repriza a doua s-a jucat cu mai multa ardoare, dar din pacate cu la fel de putine reusite tehnice din partea jucatorilor. A doua parte a reprizei a dus la o cadere a echipei noastre pe fondul ratarilor jucatorilor, doua lovituri de la 7 metri ratate, resitenii despranzandu-se cu 10 minute inainte de final la 3 goluri, cel mai mare avantaj al unei echipe din tot meciul. Din fericire jucatorii nostri nu s-au pierdut cu firea si au recuperat, egaland cu un minut inainte de final. Finalul a fost incandescent cu stelistii aflati in aparare reusind sa scape fara gol, ultima faza aducand si un cartonas rosu pentru echipa gazda la un gest nesportiv asupra portarului Ivezic.
Un derby foarte disputat intre doua dintre cele mai bune echipe din Romania, cu mai putine reusite tehnice dar cu foarte mare risipa de energie din partea ambelor echipe, in final rezultatul fiind echitabil pentru ambele echipe.

Steaua : Ivezic, Ciobanu – Mazilu, Rudic (3), Stavrositu (4), Sania (6), Nadoveza (2), M. Tudor (3), Georgescu (2), Cian (1), Novanc (1), Savenco.

C. Otelea: ,,Felicit echipa, astazi au aratat ca o adevarata echipa, rezultatul ne satisface in perspectiva meciurilor din cupele europene”

Urmatorul meci al echipei noastre va fi sambata de la ora 19, acasa la sala din Chiajna impotriva rivalilor de la Dinamo Baumit.

Gigi a luat... Steaua a primit

Decizia deceniului in fotbalul romanesc continua sa provoace reactii, din ce in ce mai neasteptate. Dupa scandalul "Valiza", era oarecum evident ca lucrurile nu puteau ramane asa. In orice tara normala, sanctionarea drastica a celor implicati era solutia logica, morala, etc.

Bucuria este cu atat mai mare cu cat acest lucru s-a intamplat in cazul lui Gigi Becali, "zeul" intangibil al Ligii lui Mitica. Observati ca am spus Gigi si nu Steaua? Pentru ca, inainte de toate, Becali este marele perdant, nu Steaua. Cu putin timp inainte de turul doi al alegerilor locale, Becali este la pamant... suspendat, lovit, irascibil, nervos... Este exemplul perfect de "asa NU".

Steaua, surprinzator, nu pierde foarte mult. Locul doi in sezonul 2007/2008 ramane. De banii care ar fi venit de la UEFA pentru participarea in Champions League oricum se bucurau altii. Suporterii adevarati sunt alaturi de club, asa ca ros-albastrii nu peird decat un numar de fani de rezultat, care cred ca e trendy sa fii stelist.

O alta parte buna a acestui scandal este ca FRF a dovedit tuturor ca nu mai tine bascalia. Sper doar ca oficialii romani sa continue in aceeasi nota, indiferent de numele echipei implicate.

Ultimele informatii primite spun ca UEFA va decide excluderea Stelei abia dupa judecarea apelului, mai mult, Ionut Lupescu a trimis un raport forului european in care recomanda mentinerea "militarilor" in competiile europene.

De ce Steaua domnule T.R.U.?

Inca de la inceput vreau sa precizez ca eu nu sunt unul din cititorii "afectati" de pseudo-editorialul din gsp. Doar ca, acel articol a ridicat unele intrebari. Deci nu sarbatorim 60 de ani de Steaua sau Dinamo, ci 60 de ani de la desfiintarea unor cluburi. Poate fi adevarat (si intr-o anumita masura chiar este) doar ca, distinsul domn T.R.U. nu ne spune ca era imposibil ca la sfarsitul anilor '40 sa te opui comunistilor.

"Dinamo a fost înfiinţat aşa cum au fost înfiinţate toate instituţiile statului comunist: pentru a demola şi înlocui tot ce construise România în libertate. Numele clubului traduce exact împrejurările fondatoare: un cuvînt rusesc, o iscălitură agitprop. Şi Steaua, înfiinţată în iunie 1947, a ieşit din acelaşi atelier." Foarte just. Dar de ce domnule T.R.U. veniti cu acest articol la 60 de ani de acelele fapte, reprobabile in opinia dumneavoastra, si la 18 ani de la castigarea dreptului la libera exprimare? De ce nu am citit o asemenea luare de pozitie imediat dupa Revolutie, sau macar la aniversarea a 50 de ani de existenta?

"De altfel, Dinamo, Steaua şi Iliescu sînt cele mai vechi fraude în vigoare ale vieţii publice româneşti." Eu chiar nu am inteles legatura a doua cluburi sportive cu omul politic Iliescu. Dar, daca tot pornim pe acest tipar poate ar trebui domnule T.R.U. sa va ganditi la celebrele "partide istorice" si la cum au guvernat ele in perioada interbelica, iar apoi putem discuta de "cele mai vechi fraude in vigoare ale vietii publice".

"Marcel Popescu, preşedintele clubului sportiv, are nesimţirea să revendice zeci şi sute de medalii cîştigate de sportivii dinamovişti la 14 Olimpiade. Serios? Dar unde anume, la ce alte cluburi, în afară de Dinamo, Steaua & co puteau face sportivii români performanţă?" Vreau sa ma refer strict la fotbal, dat fiind ca in aceasta ramura sportiva sunt cel mai prezente cluburile. Iata domnule T.R.U., ca si in acea perioada de trista amintire au existat cluburi care au castigat titluri de campioana: UTA, Craiova, FC Arges... Au existat deci sportivi care au reusit performante notabile la alte cluburi.

Ok, m-am indepartat de titlu. Revin. De ce Steaua? Habar n-am. Primele meciuri vazute pe un stadion au fot in Regie, la sfarsitul anilor '90. Nici victoriile pe banda ale Stelei nu pot intra la categoria "de ce Steaua?". La varsta cand constietizam cat de cat cu ce se mananca fotbalul, tocmai se incheia perioada fasta de 6 ani a Stelei. la fel, in perioada "impresionabila" stelistii aveau performante putine. Totusi, am ramas alaturi de ei. Deci nu stiu de unde sau de ce Steaua? Pur si simplu, s-a intamplat, si nu pot decat sa ma bucur pentru acest lucru. Probabil ca asa simt si dinamovistii, in al caror club favorit ai lovit cu nesimtire. Traditia celor doua cluburi exista domnule. Mentalitatea de invingator exista! Chiar si in acea perioada, oriunde mergeau sportivii cluburilor "monstru", mergeau sa CASTIGE! Indiferent de competitie sau adversar.

Asta n-o sa puteti lua niciodata. Intotdeauna, uitandu-ne in urma, noi vom vedea niste INVINGATORI! Voi puteti spune acelasi lucru?

Despre o balega de om

Recent, pe gsp.ro, T.R.U. a scris un fel de editorial, in care desfiinta practic atat Steaua cat si Dinamo. Evident ca reactiile nu au intarziat. Mai intai comentariile pe blogulo lui T.R.U., apoi pe diferite site-uri, iar astazi, am citit un fel "lobby" facut de Geambasu pe blogul sau, pentru T.R.U.

Surprinzatoare atitudine. Cum spune si el, T.R.U. a scris acel editorial, si-l asuma si nu vrea in nici un fel sa-si atraga simpatia cititorilor. Atunci, de ce era nevoie ca domnul Cristi Geambasu sa ne explice cam ce a vrut sa spuna respectivul T.R.U. in acel editorial?

Si mai surprinzatoare mi se pare atitudinea unor suporteri stelisti. In fond, in acel editorial, T.R.U. ataca clubul Dinamo. Chiar daca baga si Steaua "in aceeasi oala", referirile la ros-albastri sunt insignifiante. Si totusi, multi stelisti se simt extrem de lezati de respectivul editorial. Oare de ce? In fond, T.R.U. are dreptate in anumite privinte: ambele cluburi au fost infiintate si impuse in prim-plan de comunisti. Nu cred ca poate cineva contesta asta. Apoi, la fel de adevarat este ca au existat presiuni puternice asupra anumitor sportivi sa concureze pentru cele doua cluburi. Nu toti sportivii, nici macar majoritatea, dar a fost un numar de oameni care au fost fortati sa concureze pentru cele doua cluburi.

Bun. Deci T.R.U. spune niste adevaruri, in felul sau, exagerand foarte mult partile negative. Si totusi, absolut toate comentariile se impart in doar doua "tabere":

- non-bucurestenii fani ai altor echipe care spun, in general, doar "da, Steaua si Dinamo sunt echipe comuniste pe care trebuie sa le desfiintam"

- suporterii celor doua cluburi "incriminate", care nu stiu decat sa-l injure pe T.R.U.

Nimeni nu a explicat de ce T.R.U. nu are dreptate, de ce se inseala in privinta celor doua cluburi. Toti isi baga ceva in el sau familia lui, sau, in cel mai bun scriu un drept la replica, in care il batjocoresc intr-un mod josnic pe acest om, iar la final scriu ca nu merita bagat in seama. Ei, tocmai de ignorare nu se poate plange T.R.U. acum. Toti ochii sunt pe el. Din pacate, nu stiu daca exista printre "fanii" lui cineva cu un coeficient de inteligenta mai mare de 50...

Editorial T.R.U.

Editorial Geambasu

Campionatul European de fotbal UNDER 17

În aceste zile, în Turcia, se desfăşoară Campionatul European de juniori, UNDER 17. Favoritele competiţiei sunt Spania, Turcia, Olanda şi Franţa, în fapt semifinalistele acestei editii.

Iată care au fost meciurile din faza grupelor:

04/05	Grp A	Scotland	0-2	Serbia
04/05	Grp B	France	2-1	Republic of Ireland
04/05	Grp B	Spain	2-0	Switzerland
04/05	Grp A	Turkey	3-0	Netherlands
07/05	Grp B	Republic of Ireland	0-1	Switzerland
07/05	Grp A	Turkey	1-0	Scotland
07/05	Grp A	Netherlands	1-0	Serbia
07/05	Grp B	France	3-3	Spain
10/05	Grp A	Serbia	0-0	Turkey
10/05	Grp A	Netherlands	2-0	Scotland
10/05	Grp B	Switzerland	0-2	France
10/05	Grp B	Republic of Ireland	1-3	Spain

Până în acest moment, am remarcat 2 tineri spanioli si un atacant olandez. Este vorba de extrema Spaniei, Keko, un fotbalist fenomenal, având un viitor uriaş. Keko este legitimat la Atletico Madrid, fiind văzut de antrenori ca noul Diego Capel al Spaniei. Celălalt spaniol se numeşte Ruben şi este un atacant legitimat la FC Barcelona. Fost coleg cu Bojan, atât la naşională cât şi la Barca, Ruben poate face saltul la echipa mare a catalanilor după acest turneu. La olandezi, "noul Van Nisterlooy" se numeste Geoffrey Castillion, legitimat la Ajax Amsterdam.

Clasamentul golgheterilor este dominat de francezul Taffer:

4	Yannis Tafer (FRA)
2	Geoffrey Castillion (NED)
2	Thiago (ESP)
2	Sergi (ESP)
2	Rubén (ESP)
2	Danijel Aleksić (SRB)
1	Pulido (ESP)
1	Emrah Yollu (TUR)
1	Eren Albayrak (TUR)
1	Muhammet Demir (TUR)
1	Öztürk Karataş (TUR)
1	Keko (ESP)
1	Ricardo van Rhijn (NED)
1	Conor Hourihane (IRL)
1	Paul Murphy (IRL)
1	Clément Grenier (FRA)
1	Alexandre Lacazette (FRA)
1	William Remy (FRA)

Semifinalele se vor disputa marţi şi vor fi transmise în direct pe Eurosport.

"Nea Mihai, suntem campioni!"

"Mai sunt 15 minute din campionat. Rapidul joaca la Craiova si are nevoie de victorie pentru a castiga titlul, moment in care Universitatea, calificata in finala Cupei, merge automat in Cupa Cupelor indiferent de deznodamantul meciului de peste 4 zile. Steaua nu intampina probleme in meciul de pe Ghencea cu o echipa, Gloria Bistrita, care n-are prostul obicei de a se baga ca musca-n lapte intre cei mari. La Craiova e 2 - 1 si Rapidul forteaza victoria. Antrenorul Mihai Stoichita nu mai suporta tensiunea. Se retrage discret pe colina din spatele vestiarelor, inchide ochii si secventele intregului campionat i se pravalesc in memorie. Aidoma condamnatului la moarte care-si traieste toata viata in timpul ultimei tigari, Stoichita rememoreaza totul.

Steaua dominase intrecerea interna a ultimilor ani si-si propusese al 6-lea titlu consecutiv. Revenirea lui Mircea Lucescu in fotbalul romanesc era semnalul ca militarii vor avea de acum un contracandidat adevarat pana la final. Chiar daca Lucescu declarase ca in primul an vizeaza doar crearea unei echipe, nicidecum performanta imediata. Cine sa creada un tip pentru care locul 2 a fost intotdeauna considerat un esec. Steaua si-a luat masuri. A avut Rapidul in mana pe Ghencea, dar, la 2 - 1, Denis Serban si-a batut joc de o minge pe care a trimis-o pe langa poarta goala dupa ce driblase tot cartierul Giulesti. Pana la urma totusi, stelistii au intrat in iarna pe primul loc, in ciuda faptului ca au pierdut acasa cu Otelul si Petrolul in preajma unora din cele 12 meciuri internationale sustinute in toamna, dar ajutati de faptul ca in deplasare nu i-a batut nimeni. Pauza competitionala a adus despartirea de Puscas, presedintele care ii daduse incredere lui Stoichita, dar ale carui idei novatoare nu fusesera imbratisate tocmai de oamenii tineri in care isi pusese sperantele.

Si a inceput minireturul. Cu eliminarea din Cupa, cu o infrangere jenanta in Ghencea cu Nationalul, cu victorii chinuite pe teren propriu, cu un egal smuls in extremis Rapidului in Giulesti si cu un esec dezarmant la Pitesti. Era momentul in care Lucescu se instala confortabil in frunte si mai avea de trecut un singur hop: cel de la Bacau. Acolo unde antrenor era Halagian, omul care intotdeauna joaca la mai mare si mai mult si, totodata, "taticul" lui Stoichita. Si Rapidul a pierdut in fata unei echipe ce si-a luat toate masurile sa castige. Roata se intorsese. Steaua era campioana, dar mai trebuia sa invinga, in Regie, o echipa, Sportul Studentesc, retrogradata la acea ora, dar care-l avea in poarta pe Razvan Lucescu. A fost 1 - 1 si totul parea pierdut. Stoichita a vrut sa demisioneze in acel moment si poate ar fi facut-o daca, la cererea lui, Steaua ar fi anuntat ca renunta la serviciile sale si nicidecum invers.

Vuietul din stadion ii intrerupe visul lui Stoichita. Oameni cu ochii bulbucati trag de garduri. Antrenorul Stelei se ridica nedumerit, isi trage niste palme peste turul pantalonilor inverzit de peluza de pe colina si intra din nou in arena. "Nea Mihai, suntem campioni!", ii striga unul dintre baietii care in pauza meciurilor calca iarba, iar dupa, strang reclamele. Stoichita nu apuca sa-si fixeze privirea ca este imediat luat pe brate. Craiova a terminat 2 - 2 cu Rapidul, rezultatul tinut in permanenta in frau de dupa geamurile fumurii de la loje. Terenul a fost invadat de rosul si albastrul steagurilor steliste. Bara unei porti a cedat sub greutatea lui Lincar, Coporan si Luca si s-a pravalit in multime. [...]"

Anul Sportiv 1998 Prosport

RESEMNARE

“Traim in Romania!” Aceste trei cuvinte, spuse cu resemnare si uneori cu tristete, constituie scuza unanim acceptata de catre noi toti. Nu conteaza despre ce e vorba, o crima oribila, o extorcare, o smecherie cu terenuri, etc. spunem ca “traim in Romania” si ne vedem de viata noastra.

Este evident ca fotbalul nu putea face nota discordanta. Astfel, in cei 18 ani de la caderea regimului communist, toate echipele de fotbal ale Romaniei au incaput pe mana unor personaje dubioase, condamnate penal si banuite de multe lucruri.

Primul si cel mai dureros este chiar Steaua Bucuresti. Preluata in 2001 de la Paunescu (alt personaj de trista amintire).”Steaua lui becali” a ajuns in 2008, dupa o semifinala europeana, dupa 2 titluri, dupa 2 participari in Champions League, sa se “mandreasca” cu, poate, cel mai redus numar de suporteri din ultimii 18 ani.

In primul rand, de ce “Steaua lui becali”? Pentru ca in afara de palmaresul echipei mele si de Lacatus, asta nu e Steaua mea. Sunt 11 indivizi, unii mai milogi, altii mai “vedete”, care joaca fotbal pe stadionul Stelei, purtand pe piept emblema istoriei noastre Aceasta echipa e cea care isi propune de fiecare data locul 2, cea pentru care Cupa Romaniei e “pentru looseri” (citat al “marelui si regretatului” manager MM), e echipa de care fac misto toti analfabetii din fotbalul si presa romaneasca. Da, din pacate, “Steaua lui becali” e subiect de misto in zilele astea. Si mai rau e ca aceasta echipa are in spate istoria si palmaresul nostru.

Despre cum am ajuns in situatia ca un personaj ca becali sa fie patronul Stelei, putem vorbi zile intregi. Despre ce putem face sa schimbam aceasta stare de fapt, am putea vorbi saptamani intregi, desi parerea mea e ca in momentul acesta nu prea avem ce face. Becali nu va pleca de la Steaua atata timp cat scoate bani si se promoveaza pe spatele echipei. O masina nu o vinzi daca merge bine sau daca nu iti iei alta mai buna. Deocamdata, pentru becali, Steaua e un Maybach (ca tot e la moda).

Singurul lucru pe care il putem face noi ca suporteri ar fi sa strangem randurile, sa demonstram ca nu suntem suporteri de rezultat si ca istoria aceasta stelista chiar inseamna ceva pentru noi. Clubul Steaua trece prin unul din cele mai grele momente ale sale si e de datoria noastra sa ramanem alaturi de el.

Numai bine stelistilor care sunt alaturi de echipa.

Ma inclin in fata voastra,

Marius

Gânduri după derby - un fel de analiză

Of Doamne. Nu ştiu cu ce să încep şi nici cu ce să termin. Poate cu apocalipticul "Am pierdut campionatul", poate cu "Sunt stelist şi îmi susţin echipa indiferent de rezultate".

Dincolo de ipoteticul titlu, ieri am pierdut cu Dinamo! Am pierdut "Meciul". Ăla care conta, ăla care trebuia câştigat cu orice preţ, ăla... Şi mai rău este că am pierdut lamentabil, Dinamo controlând o bună parte din partidă. Iar astăzi, Dinamo a fost o echipă cel putin mediocră. Foarte determinată şi motivată, dar mediocră.

Întrebările sunt multe: de ce a jucat x, de ce nu a jucat y, de ce au fost schimbările care au fost, etc. Nici nu ştiu daca există un raspuns pentru toate acestea. S-o iau treptat, cu observaţiile mele:

1. Nicoliţă a fost slab, foarte slab. A greşit la ambele goluri, mai mult, l-a mai scăpat pe Bratu in două rânduri. Deşi a centrat la gol, aportul lui ofensiv a fost zero.

2. Lovin a fost cel mai slab om de pe teren. A greşit nepermis de mult, a faultat prosteşte, a pasat aiurea. După ieşirea lui Petre, în loc să rămână unicul închizător şi să stopeze contraatacurile dinamoviştilor, Lovin a devenit un playmaker de prost gust, stricând majoritatea fazelor.

3. Dică... a jucat ieri? Nu ştiu ce aş putea spune despre dat fiind ca nu l-am văzut decât la o semiocazie in prima repriză. Şi la eliminare...

4. Mendoza. Un columbian şters, stins, tocmai în meciul meciurilor. A batut aiurea majoritatea cornerelor şi loviturilor libere. Nici pasele nu i-au mers astfel ca Pepe Moreno a ramas izolat şi fără baloane utile.

5. Habibou. Poate că azi am înteles de ce nu este titular. N-a făcut nimic cât a jucat. Poate doar că i-a refuzat un gol lui Dayro

Echipa a practicat jocul obişnuit deja, cu mingi aruncate aiurea spre Moreno si multe pase la adversar. Se vede din ce în ce mai mult absenţa unui om care să poată pasa, a unui coordonator.

Dincolo de toate, Steaua a pierdut pe mâna ei "Meciul". Titlul nu l-a avut niciodata pentru a+l putea pierde.

Gânduri înainte de Dinamo-Steaua

Trebuie să spun că aştept cu emoţie acest meci. Cum bine spunea un amic, e meciul care contează. Dincolo de ligi ale campionilor, de milioane de euro şi de orice altceva, avem orgoliul imens al suporterului!

Pot să mă hazardez şi să spun ca in celelalte 32 de meciuri dintr-un sezon, nici la noi, nici la Dinamo nu prea contează fanii. Dar în aceste 2 partide, jucătorii ştiu foarte bine că, înainte de orice, joacă pentru suporteri.

Situatia la Dinamo e, ca de obicei, în pom. După un sezon excelent, când au luat şi titlul, orgoliile acţionariatului şi-au dat în petec. A urmat acest sezon slab pentru ei, foarte slab. Iar jucătorii si toţi cei de la Dinamo ştiu că într-un sezon slab, unica portiţă de salvare în ochii suporterilor este victoria cu Steaua. Anul ăsta satisfacţia ar fi inzecită, un titlu negat rivalilor însemnănd extraordinar de mult.

În Ghencea ar putea părea ca situaţia este mai simplă ca niciodată. Dacă nu pierd în Ştefan cel Mare, sunt 99% campioni ai României. Echipa este văduvită de două piese grele din apărare, Goian şi Golanski fiind suspendaţi absolut aberant. Chiar şi aşa, Steaua este o echipă compactă cu rezerve valoroase, ceea ce face ca absenţele să conteze mai puţin.

Avem, aşadar, un meci de care pe care. Un meci in care orgoliile sunt în primul plan. Să sperăm si că va fi un meci frumos!

Soc in Giulesti

UTA a câştigat cu 3 la 2 împotriva Rapidului, care poate pierde poziţia a treia împotriva celor de la Dinamo.

Giuleştenii au vrut să arate că pot juca un fotbal frumos şi în lipsa unui obiectiv clar. I-au ajutat fotbaliştii arădeni, care au avut la rândul lor un ţel: să-şi dovedească faptul că Liga pe care o vor părăsi nu e totuşi o pălărie prea mare.

Gazdele s-au apropiat uşor de poarta Mârne şi în minutul 18 Boya a reluat imparabil cu capul, din 8 metri, în urma unei centrări a lui Bozovic. „Va fi 4-0!”, s-a auzit o voce din tribună. UTA nu a fost însă de acord iar Todea prinde poate şutul vieţii şi îl învinge pe Coman de la 25 de metri lateral stânga. Cu orgoliul rănit, rapidiştii au urcat apoi mai convingător în atac. Eforturile elevilor lui Rada au fost răsplătite, acelaşi Boya aducându-i din nou pe rapidişti în avantaj, chiar înainte de pauză.

La reluare, fiecare echipă îşi trece în cont câte o ocazie însă cei care reuşesc să marcheze sunt oaspeţii. UTA egalează, jucătorii se închină sporind regretele că de la anul vor juca în eşalonul secund. Şi pentru ca surpriza să fie una completă, Ibeh închide tabela la un 2-3 nesperat.

Prosport

Rezultatele etapei XXXII a Ligii I

Sambata au avut loc toate cele noua meciuri ale etapei a XXXII-a a Ligii I.

Iata rezultatele inregistrate:

Poli Timisoara - Gloria Buzau 1-0 (Bucur '90+1)
UTA - Unirea Urziceni 1-2 (Hidisan '43 / Brandan '22, Mara 45+2 - penalty)

U Cluj - Farul 1-2 (Goga '22 / Nae '27, Bacila '60)
CS Vaslui - Pandurii 1-0 (Ljubinkovic '57)

Otelul - Ceahlaul 4-1 (Jula '6 si 90 - penalty, Vigliati '39, Paraschiv '51 / Forminte '44)
U Craiova - Steaua 1-2 (Prepelita '78 / Pepe Moreno '76, Dayro Moreno '83)

Gloria Bistrita - Poli Iasi 2-0 (Coroian '53 - penalty si '55)
Dacia Mioveni - CFR Cluj 0-0

Rapid - Dinamo 1-2 (Boya '51 / Bratu '14 si '42)

In urma acestei etape, clasamentul Ligii I arata astfel:

1. Steaua Bucuresti 72
-----------------------------------
2. CFR Cluj 70
3. Rapid 58
4.. Dinamo Bucuresti 55
5. Unirea Urziceni 55
6. Poli Timisoara 54
7. FC Vaslui 45
8. Otelul Galati 43
9. Univ. Craiova 40
10. Farul Constanta 40
11. Gloria Bistrita 39
12. Poli Iasi 37
13. Pandurii 37
14. Gloria Buzau 34
------------------------------------
15. Ceahlaul 33
16. Dacia Mioveni 31
17. UTA Arad 23
18. U Cluj 23

Steaua MFA Bucuresti este noua campioana a Romaniei la handbal!

Cu 2 meciuri inainte de final Steaua castiga titlul de campionana dupa victoria cu 38-27 de azi de la Oradea.

Va asteptam pe 04 mai la Chiajna (la ultimul meci de acasa din acest sezon), sa sarbatorim acest titlu, pe toti cei ce iubesc culorile ros-albastre!

Iata cum arata un palmares de campioni:

CSA Steaua MFA Bucuresti - palmares:
28 de titluri nationale: 1963, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1981, 1982, 1983, 1984, 1985, 1987, 1988, 1989, 1990, 1994, 1996, 2000, 2001, 2008
7 titluri nationale la handbal in 11: 1950, 1951, 1952, 1954, 1955, 1957, 1961
7 Cupe ale Romaniei: 1981, 1985, 1990, 1997, 2000, 2001, 2007
2 Cupe ale Campionilor Europeni: 1968, 1977
1 Cupa Challenge: 2006

HAI Steaua!

Suntem mandri de voi!


P.S.Rulmentul a pierdut aseară la San Sebastian la un singur gol, 27 - 28, avînd şanse mari să se califice în finală după meciul retur.

Unde sunt antrenorii

În dimineaţa asta am citit un interviu cu căpitanul naţionalei, Cristi Chivu. Acesta vorbea de perioada copilăriei lui, despre cat de mult l-a ajutat tatăl lui, despre visele lui de copil. Apoi, am ajuns la partea şocantă. Chivu spune clar că în România antrnorii de copii şi juniori sunt slab pregatiti. Partea şi mai dureroasă este următoarea :"Eu sau Mutu am avut noroc. Am fost talentaţi şi am semnat de mici cu echipe de afară. Eu la Ajax am învaţat să lovesc corect balonul!"

Replica acesta este dureroasă. Toată lumea vorbeşte de acestă lipsă de experienţă a antrenorilor de la copii, dar nimeni nu ii pregateşte pe aceştia. În FRF nu există un program de pregătire a antrenorilor de la juniorori, nu există reduceri pentru aceştia la cursurile Pro.

Autorităţile nu fac nimic în afară de a se lamenta. Peste tot aud de slaba pregătire a antrenorilor dar nimeni nu le oferă acestora facilităţi pentru a îi atrage la perfecţionare. Vorbele lui Chivu apar si mai dureroase gândindu-mă că el face referire, indirect, şi la perioada de senior. Astfel, mare parte din antrenorii ai echipelor de seniori nu ştiu cu ce "se manâncă" acestă meserie, şi aici mă refer la cei care activează în diviziile inferioare din România.

Discuţia se poate şi către antrenorii secunzi, care fac multă din treaba antrenorilor principali. Plecând de la Liga I, majoritatea secunzilor nu au licenţe de top în antrenorat. Dacă mergem spre ligile II sau chiar III situatia e dezastruoasă.

Inchei cu acelaşi Chivu:" Copii români au şanse mici să ajungă fotbalişti!"

Marius Doroftei.

Meciul pentru UEFA

După ce aseară CFR Cluj s-a calificat în finala Cupei României, meciul din acestă seară este un veritabil "tren pentru Europa" pentru cele doua echipe, clujenii fiind calificaţi, în proporţie de 99% în Liga Campionilor.

Buzoienii au ajuns în semifinale după două meciuri grele şi lungi, ambele încheiate şi câştigate la penalty-uri împotriva Pandurilor si a lui Poli Timişoara.
De cealaltă parte, ialomitenii se pot mândri cu eliminarea Stelei şi a Rapidului din Cupă, precum şi cu titlul neoficial de "revelaţie a sezonului".

Meciul va avea loc în Bucureşti, pe stadionul Cotroceni. Deasemenea va fi transmis în direct pe Antena 1, de la ora 20.30.

Cupa Davis - Jucăm cu India!

Tragerea la sorţi a barajelor pentru Grupa Mondială a Cupei Davis, desfăşurată la Londra, a stabilit că România va întîlni India, între 19 şi 21 septembrie, la Bucureşti.

"E cum nu se poate mai bine!", a exclamat Andrei Pavel la aflarea veştii. "Cu India pe zgură şi la noi acasă e cea mai bună variantă", a adăugat el.

Echipa României i-a înfruntat pe asiatici de trei ori în Cupa Davis, scorul disputelor fiind 2-1 pentru noi. Ultima întîlnire s-a consumat în august 1971, la New Delhi, formaţia compusă din Ilie Năstase şi Ion Ţiriac impunîndu-se cu 4-1.

gsp.ro

Cupa României - Avancronică

În această seară, de la ora 20.30, Dacia Mioveni şi CFR Cluj se întalnesc în prima semifinală a Cupei României. Ca şi pana acum, meciul va fi transmis în direct de postul Antena 1.

În prima ligă, situaţia nu este roză pentru nici una dintre echipe. Dacia se află pe loc retrogradabil, motiv pentru care antrenorul Cârţu menajează câtiva titulari. De partea cealaltă, pentru Andone Cupa României este trofeul cel mai la îndemână, titlul fiind departe de Gruia. Astfel, tehnicianul clujenilor va incepe partida cu formatia de bază, nici o vedetă nefiind menajată. În continuare Fabbiani este ţinut pe banca de rezerve, marcatorul golului în meciul cu Rapid, Diego Ruiz, având şansa de a juca si în Cupa ca titular in atac.

Niciuna din echipe nu are în palmares acest trofeu, însă, antrenorilor nu le este străină Cupa. Andone are trei asemenea trofee, toate caştigate cu Dinamo, în timp ce omologul său se poate mândri cu trofeul din 1991, când a reuşit eventul cu Universitatea Craiova.

Echipe probabile:

Dacia Mioveni:
Stanca - Ghindeanu, Olteanu, Daouda, I. Baicu - Balauru, Murgan, Frăsineanu, R. Neagoe - Cr. Bratu, I. Savu

Rezerve: Răduţă, Trofin, Vladu, Ir. Voicu, Chiacu, A. Neagoe, Chihaia.
Antrenor Sorin Cârţu

CFR Cluj:
Nuno Claro - Tony, Cadu, De Sousa, Panin - Trică, Dani, G. Mureşa, Culio - Ruiz, Semedo

Rezerve: Stăncioiu, M. Jose, Dubarbier, Peralta, Fabbiani, Leao, Dorsin
Antrenor Ioan Andone

Marti, 15 Aprilie 2008. Ora, să fi fost 00.30 când am ajuns acasă. Ud, incredibil de ud. Steaua a învins cu 4-0 şi, cel mai bun lucru, a jucat fotbal. Indiferent de ploaie, de adversar, de orice, au jucat fotbal si au castigat.

Bucuria victoriei şi jocului mi-a fost insă inlocuită de un sentiment de nedescris. Ceva între frustrare, supărare şi resemnare. Am aflat când am ajuns acasă că un grup de "suporteri" rivali au organiyat o mică intervenţie, oprind un tramvai in zona Crângaşi şi lovind amical (cu pumni, bâte, lanţuri) pe absolut toţi cei care erau în acel tramvai.

Ca să fiu exact, articolul apărut in Fanatik vorbeşte de "aproximativ 100 de rapidişti", aflând ulterior că ar fi vorba de dinamoviştii care au fost pe Ghencea. Sincer să fiu, culoarea lor fotbalistică nu mă interesează. Mă dezgustă doar modalitătile de exprimare ale unor tineri semi-analfabeţi, a căror unică fericire este o "corectie" aplicată femeilor.

Mă ingrijorează deasemenea lipsa de reacţie a autorităţilor şi mai ales dispunerea lor după meci. E incredibil că in zona Crângaşi nu erau poliţişti, ştiind toată lumea ca vin stelişti de la meci. Singura mea replică a rămas "Trăim în Romania...", lucru anormal. Şi în Romania ar trebui ca autoritaţile sa-şi merite salariile.

Să nu uităm că suntem încă în momentul "Legii Dragomir", care, printre multe altele, îşi făcuse un ţel în a atrage femeile la meciuri. Ei, când femeile sunt bătute in tramvaie iar Poliţia Română tace mâlc (îmi amintesc acum de francezi, care după lovirea jandarmului la Cupa Mondială, seara, au arătat la TV 90 de huligani nemţi ingenunchiaţi cu cătuşe la mâini).

Încet-încet, ajung să-mi pară rău că trăiesc in România...

Despre "superiori"

In primul rand, imi cer scuze pentru o probabila lipsa de coerenta in randurile urmatoare. Sunt scrise noaptea, la cald si, mai ales, la nervi.

A fost CFR - Rapid. Cu ce am ramas dupa el? Pai, in primul rand am ramas cu o minunatie a limbii romane, aceasta minunatie fiind "blatul moral" promovat de suporterii celor 2 cluburi si, in general, de toti cei care sunt antiSteaua.

Daca pana acum absolut toate meciurile Stelei din retur au fost blamate si acuzate, numele echipei si al suporterilor fiind manjit de toti neica-nimeni care din niste intamplari nefericite apar in presa, iata ca acum, un meci pe care majoritatea il acuza de blat, a devenit exponentul moralitatii in Romania.

In acesata tara "minunata" moralitatea este o dogma care indoaie dupa cum bate vantul si care este interpretata de orice jeg asa cum ii convine. Nu credeam ca poate exista atat de multa ipocrizie incat dupa un blat ordinat sa aud "respect Rapid" sau "multumim Rapid". Pai voi suporterilor CFR-isti si rapidisti nefrustrati puteti sa multumiti adversarului pentru ca nu a jucat? "Da, nu a jucat ca sa nu ia aia titlul"

Deci Steaua ar castiga un campionat murdar pentru care nu ar avea dreptul sa se bucure dar CFR-ul ar castiga un campionat moral fiind chiar indreptatiti sa se bucure dupa ce au invins bau-bau-ul din Bucuresti, cu toate mijloacele.

Cum bine spunea un amic, asta tine de educatia fiecaruia. Si astfel ajung la acei stelisti care sunt "semper superiores" si care sunt la fel de frustrati ca suporterii adversi pe care ii blameaza. E vorba de acei stelisti care se arata siderati si consternati de "blatul de la Cluj" uitand ca echipa lor are meci astazi, meci la care evident ca nu vor fi prezenti pentru ca "ploua frate"

E vorba de stelistii care se mandresc cu sintagma semper superiores, dar care nu au vazut in viata lor un meci al STELEI la handbal, hochei, rugby, etc. In schimb se uita la CFR - Rapid, comenteza cu venin aratandu-si de fapt caracterul. Sunt oamenii care pot sa injure o zi intreaga adversarele dar care nu isi rup 5 minute pentru a citi un articol despre situatia dezastruoasa din CSA Steaua Bucuresti.

Acestea fiind spuse, imi cer inca o data scuze pentru lipsa de coerenta. Noapte buna "superiorilor", indiferent de echipa pe care o sustineti. Mi-e scarba de voi!

Marius Doroftei

Ziua de sport

Astazi, intr-un meci transmis de sport.ro U.C.M. Resita s-a calificat in finala Challenge Cup dupa ce a invins dramatic, scor 32-25, formatia portugheza Benfica Lisabona. Este a doua finala de Challenge Cup pentru resiteni.

La finalul partidei antrenorul Aihan Omer a declarat urmatoarele:

"Sînt fericit, dar şi foarte obosit. Ne-am dorit mult această calificare, a fost un meci dramatic. Am avut şansa să ne distanţăm, însă Benfica este o echipa puternică şi au revenit. Din fericire, am reusit să revenim şi noi pe final", a spus Omer, care se gîndeşte deja la următoarele bătalii: "Sîntem momentan o echipă obosită, tragem cu dinţii la fiecare meci pentru că mergem pe 3 planuri. Speram ca băieţii să se mobilizeze exemplar şi să cîştigăm finala. E a doua oară cînd sîntem în această fază a competiţiei şi de această data sper să şi învingem"

Despre suporterii prezenţi astăzi în sală, Omer a spus:

"Publicul a fost minunat, o sală arhiplină. Nu aveam cum să ratam calificarea cu 2000 de oameni aplaudînd în picioare la fiecare fază"

FELICITARI U.C.M. RESITA!

Trecand la fotbal, astazi a avut loc "micul derby" in Liga a II-a, meci in care s-au intalnit Concordia Chiajna si F.C. Brasov. Echipa antrenata de Lucescu jr. s-a impus cu 2-0 si s-a distantat astfel in fruntea clasamentului Seriei I a Ligii secunde.

Clasamentul arata astfel:

1. FC Braşov 63 puncte

2. CS Otopeni 52 puncte

3. Petrolul 47 puncte

4. Concordia 46 puncte

Pentru locul 2, ultimul care asigura promovarea urmand sa se "bata" in continuare nu mai putin de 3 echipe, F.C. Otopeni fiind in pole-position pentru promovarea in prima liga.

Marius

Reinventare

La sfatul unui prieten am ales sa-mi revitalizez blogul acesta, sa-l fac locul unde veti citi articole de opinie despre sport. Pana acum scriam in multe locuri, poate prea multe si poate destul de dezordonat. Incepand de acum, acesta va fi locul unde imi voi asterne opiniile despre fotbalul din Romania.

Mi-e greu sa cred ca am fani (ce cuvant urat), dar vreau sa cred ca exista oameni care citesc cu placere articolele mele, oameni pe care ii invit aici.

Acestea fiind spuse, va urez bine ati venit, lectura placuta si sa reveniti de cate ori vreti sa cititi ceva interesant (zic eu), echilibrat si pe alocuri documentat :) .

Marius.

"Ce vina avem noi?"

Dupa foarte mult discutatul meci intre Rapid si Steaua, jucatorii giulesteni au afisat la un antrenament tricouri pe care era scris "ce vina avem noi?". Intr-un acces de mila le-am dat dreptate. In fond, ei conduceau cu 1-0, meciul a fost intrerupt din cauza fanilor nu a jucatorilor, acestia din urma pierzand insa o victorie de palmares, sansa de atrece in fata Stelei in campionat si, mai important, au pierdut niste prime foarte mari. Foarte normal ca ei sa fie suparati.

Ceva mai tarziu am vazut pe youtube filmuletele. L-am vazut pe Sapunaru dand atat de multa m..e galeriei Stelei incat am avut impresia ca-i actor de filme xxx. L-am vazut pe Constantin Marius, fara palma tunsa pe cap, cum discuta cu Maftei si Pancu, toti trei folosind celebrele replici "Sa moara mama" si "Sa-mi bag p..a in astia". Acelasi Maftei, capitanul subpodarilor, a dus o adevarata lupta cu asistentul in incercarea de a-i lua acestuia obiectul care l-a lovit pe Deaconu. Apoi Pancu, Pancu despre care se vorbea ca urma sa vina in Ghencea. Acest derbedeu, pe langa injuriile adresate stelistilor(lucru normal si cotidian pentru acest nescolarizat), a avut tupeul nemasurat de a-l brusca pe Deaconu. Noroc (daca putem spune asa) cu colegii lui care nu l-au lasat sa-i faca (prea mult) rau arbitrului.

Astea pot fi catalogate ca vina a jucatorilor? Sa le raspund cumva la intrebare. Nu de alta, dar o adunatura de nesimtiti nedumeriti nu e o imagine placuta, in felul asta ei ramanand doar nesimtiti, lucru cu care s-au obisnuit, fiind nesimtiti o viata intreaga.

In alta ordine de idei, profit de blogul asta pentru a denunta campania gretoasa a "presei" romane care acuza Steaua pentru ca iesit de pe gazon, "uitand" de erorile grave din organizarea meciului, erori care atrag dupa ele pierderea meciului, amenda, depunctare, susupendarea terenului si a jucatorilor. Pacat ca astfel de oameni sunt "formatori de opinie".

Lege sau tocmeala

Extrase din Regulamentul de organizare a competitiilor de pe site-ul Federatiei Romane de Fotbal

art.32 pct.2. Răspunderea pentru asigurarea ordinii şi securităţii participanţilor în stadion revine clubului organizator, care încheie în acest sens contracte de prestări servicii, în condiţiile legii, cu structuri specializate din Ministerul Administraţiei şi Internelor sau cu societăţi de pază şi protecţie şi iau toate măsurile pentru prevenirea incendiilor, asigurarea căilor de acces şi menţinerea în stare de funcţionare a tuturor instalaţiilor specifice.


art.32 pct.3. Cluburile organizatoare au următoarele obligaţii:

lit. k) să asigure, cu ajutorul forţelor de ordine, îndepărtarea din stadion a persoanelor sau grupurilor de persoane care se comportă violent, sau scandează expresii triviale;

lit. s) să execute necondiţionat dispoziţiile arbitrului sau ale observatorului delegat, cu privire la respectarea prevederilor regulamentare;

art.32 pct.5. Delegaţii, căpitanii de echipă şi jucătorii echipelor sunt obligaţi să execute necondiţionat toate dispoziţiile date de arbitru în legătură cu desfăşurarea regulamentară a jocului.

art.32 pct.6. Nerespectarea dispoziţiilor date duce la oprirea jocului de către arbitru.

Dacă, în termen de 3 minute de la oprirea jocului, nu se iau măsuri regulamentare privind îndeplinirea dispoziţiilor date, arbitrul va fluiera sfârşitul jocului şi va părăsi terenul.

art.32 pct.7. Termenul de 3 minute se arată în mod vizibil, se anunţă căpitanului echipei în cauză şi se arată o singură dată pentru fiecare echipă în cursul unei partide.

art.32 pct.8. În cazul în care jocul va fi întrerupt în aceste condiţii, echipa vinovată va fi sancţionată conform prevederilor regulamentare.

Din pacate, pe site nu apar si sanctiunile in acest caz, dar din cate am inteles acestea sunt stipulate in Regulamentul LPF. In principiu, este vorba de meci pierdut de echipa gazda cu scorul de 3 la 0, amenda de 100.000 lei si suspendarea terenului intre 4 si 10 etape.

Asadar, inainte de orice alta discutie privind moralitatea acordarii victoriei Stelei, ar trebui sa se aplice Regulamentul, care functioneaza ca si lege fundamentala a organizarii competitiei sportive.

Binenteles ca acesta victorie acordata la "masa verde" nu poate multumi cluburile sau pe suporterii lor, dar legile trebuie sa fie respectate. Sigur ca organizatorii, in speta clubul Rapid, stiau ca suporterii nu au voie sa patrunda pe stadion cu brichete. La fel de bine stiau ca pe langa avertizarile vocale ale crainicului, respectivii spectatori trebuiau evacuati din incinta stadionului inca de la pauza(va amintiti "ploaia" de brichete din prima repriza). Stiau toate aceste lucruri, ba chiar ceva in plus, si totusi si-au asumat acest risc. De ce trebuie sa fie acuzata Steaua pentru niste greseli de organizare elementare, greseli pentru care clubul Rapid este unic responsabil?

Sa mutam putin tema discutiei asupra identitatii "atacatorilor". Se vehiculeaza tot mai mult ideea cum ca ar fi vorba de stelisti "infiltrati" in mijlocul galeriei rapidiste. Eu nu pot sa cred ca 20 de stelisti (sa nu uitam ca nu s-a aruncat o singura bricheta, au fost mult mai multe) ar putea sta 73 de minute intre Corsicanu' si ai lui fara a fi "descoperiti", mai mult, ei aruncand in repetate randuri cu obiecte pe terenul de joc, in ciuda apelurilor facute de crainicul stadionului. Presupunem prin absurd ca este vorba de "spioni" stelisti infiltrati. Cu ce se schimba datele problemei? Cu absolut nimic! In atributiile organizatorice intra controlul tuturor spectatorilor, indiferent daca sunt rapidisti, stelisti, petrolisti etc. La fel in cazul identificarii si evacuarii respectivilor spectatori.

Din punct de vedere regulamentar, clubul Rapid este cat se poate de vinovat, independent de preferintele sportive ale celor care au aruncat cu obiecte in teren. Daca tot vrem sa eradicam astfel de manifestari in arenele sportive, regulamentul trebuie aplicat la sange, indiferent ca este vorba de Rapid, Steaua, Dinamo, Concordia Chiajna sau Building Vanju Mare. Daca se continua aplicarea "dupa ureche", ne vom adanci tot mai mult in acesta mocirla care este acum in fotbalul din Romania.


fcsteaua.ro

15 Martie... si?

Asadar, 15 Martie. Ziua Nationala a Ungariei. Si?

Ar trebui sa ne intereseze? Eu zic ca nu prea. Poate parea ciudat, dar mie imi pare ca tocmai mediatizarea excesiva a catorva dereglati face ca tot mai multa sa adopte o pozitie. Eu sincer cred ca indiferenta e cea mai buna arma de a lupta impotriva bozgorilor. E clar ca, cu cat se simt mai bagati in seama, cu atat vor fi mai galagiosi si "vizibili".

Desigur, e deranjant sa auzi scandari in bozgoresca la fiecare 15 Martie (si nu numai), scandari privind autonomia, independenta si alte asemenea. Intrebarea e daca putem noi tolera aceste manifestari puerile si tampite, fara contr-mitinguri, fara a-i baga prea mult in seama.

Pana la urma, ei sunt ca acei copii rasfatati. Ii bagi in seama prea mult, li se urca la cap. Apoi, cand le iei jucaria sau ii trimiti la culcare incep sa planga. Cu cat sunt mai rasfatati, cu atat plang mai tare, mai galagios.

Eu unul nu pot suporta sa aud scandarile in bozgoreasca, dar incerc sa ma abtin de la participa la mitinguri, o sa incerc pe viitor sa nu-i mai infierez pe ungurasi. Pur si simplu, o sa ii ignor. Cu cat vor fi mai ignorati, cu atat vor fi mai putini, pana vor ajunge cantitate neglijabila...


15 Martie, e o zi frumoasa, cer senin afara, cald, o zi numai buna de iesit in parc.
Tinutul secuiesc? Ce-i ala? Cine-s aia?

Respect Ilie Nastase

Astazi a aparut un interviu cu fostul mare tenismen Ilie Nastase. Un interviu interesant, despre sport, politica, trecut si multe alte lucruri.

Nastase spune ca nu se va mai intoarce la Federatia Romana de Tenis, dar ca la nevoie se va implica neoficial pentru ca lucrurile sa mearga intrucatva normal. Se pare ca aceasta Federatie va intra in colaps financiar cat de curand. El aducea la bugetul FRT un sfert din venituri, iar o data cu plecarea sa 25% din buget va pleca si ea. Interesant nu?

Despre mult discutata Academie de tenis, care e in proiect de vreo 11 ani si Ilie pare descumpanit. Terenul acela, care apartine statului (ANS-ului, sau cine stie) si care i-a fost incredintat printr-o hotarare de Guvern, este in continuare disputat in istante de catre cei care il folosesc. Cum il folosesc? Inchiriindu-l binenteles. Secretul succesului in Romania, facem bani din ceva ce nu-i al nostru si pe care il folosim mai mult sau mai putin legal.

Discutia s-a mutat spre lipsa infrastructurii de la noi. Ilie a punctat excelent faptul ca cele 400 de sali facute in administratia trecuta sunt inerte, moarte! Acele sali nu pot fi inchiriate pentru concerte (dovada ca inca se folosesc acele camine culturale) sau macar pentru a juca un sport. Exemplul francez, sau contra-exemplul, consta in faptul ca in Franta, fiecare comuna are obligatia de a detine o baza sportiva in localitate. Asadar un om obisnuit, poate veni de la servici, si se poate duce la acea sala cu copilul si sa joace ceva. In Romania asa ceva pare de domeniul fantasticului...

Mai avem mult pana departe....

A mai tacut un glas din Eminescu

N-am putut sa trec peste aceasta tragedie, asa ca dau cuvantul Jurnalului National:


Aproape că am obosit să mai consemnăm dispariţii. Începând de aseară, am rămas mai săraci cu încă un mare actor: Ovidiu Iuliu Moldovan.La doar 66 de ani, pistolarul din "Ardelenii" a plecat la stele. Au rămas
pistoalele şi amintirea...


Ultima aniversare a avut-o la 1 ianuarie. Retras la Breaza, departe de oameni şi de evenimente, nu mai voia să vadă pe nimeni, nu mai voia să participe la nimic, se izolase într-un fel de mizantropie cuviincioasă. Parcă se pregătea de marea călătorie. A murit aseară, pe la ceasurile nouă, la Spitalul Universitar, năruit de o ciroză hepatică. Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut 1 ianuarie 1942, în comuna Sărmaşu (din judeţul Cluj). A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian Cotescu. "Sunt siderat, spune regizorul Ion Cojar, cel care l-a distribuit în «Azilul de noapte». Mi-aţi dat o veste îngrozitoare, pentru că Ovidiu a fost un om extraordinar. Nu pot asocia ideea inexistenţei cu modul în care a trăit şi a onorat cu nobleţe această profesie. A plecat încă unul dintre cei din generaţia actorilor care trebuiau să fie monştri sacri. Se împuţinează galeria marilor actori".


RUGĂ. "Ovidiule, scumpul meu prieten, coleg şi pot să-ţi spun chiar frate, cum ai putut să-mi faci una ca asta? – i se adresează direct, peste bariera morţii, Florin Piersic. Chiar n-o să te mai întâlnesc, chiar n-o să mai mergem niciodată împreună la Cluj? Era o legătură între noi, ştiam amândoi de unde am plecat şi eram atât de mândri de originea noastră ardelenească". Rolul în care Ovidiu Iuliu Moldovan şi-a dat măsura tuturor resurselor sale de mare actor a fost Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus. În loc de orice regret, exprimat mai mult sau mai puţin convenţional, vom cita "rugăciunea sacră", adresată morţii, din rolul pe care l-a susţinut atunci pe scena Teatrului Naţional: "Zeiţă a durererilor şi a dansului, tu care eşti un râs şi un regret, un dezgust şi o însufleţire, învaţă-ne pe noi indiferenţa care face să renască iubirile, dezvăluie-ne nouă că adevărul acestei lumi e lipsa oricărui adevăr. Şi dă-ne nouă puterea de a trăi la înlăţimea acestui adevăr fără seamăn. Copleşeşte-ne pe noi cu darurile tale, luminează-ne nouă chipurile cu nepărtinitoarea ta cruzime, cu ura ta absolut obiectivă; deschide deasupra ochilor noştri mâinile tale pline de flori şi de crime. Primeşte-i pe copiii tăi rătăciţi. Primeşte-i în adăpostul pustiit al iubirii tale nepăsătoare şi dureroase. Dă-ne nouă pasiunile tale fără obiect, durerile tale fără motiv şi bucuriile tale fără viitor. Tu, atât de goală şi de învăpăiată, inumană, dar atât de pământeană, îmbată-ne pe noi cu vinul nepăsării tale şi satură-ne pe noi, pentru totdeauna, cu inima ta neagră şi sărată".

A fost...

A jucat la Teatrul Naţional din Timişoara între anii 1965-1969. În 1970 a venit la Naţionalul din Bucureşti. A jucat în: "Regele Lear", "Prima zi de libertate", "Furtuna", "Caligula", "A 12-a noapte", "Avram Iancu", "Azilul de noapte", "Livada cu vişini". Cele mai importante roluri de film au fost în: "Actorul şi sălbaticii", seria "Ardelenilor", "Un om în loden", "Bietul Ioanid", "Semnul şarpelui", "Castelul din Carpaţi", "Întâlnnirea", "Vreau să ştiu de ce am aripi", "Dreptate în lanţuri", "Craii de Curtea Veche".


Inca un om pe care n-am stiut sa-l apreciem la adevarata lui valoare a trecut in nefiinta. Chiar nu vom invata niciodata?

GRĂDINA ZOOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI VA FI ÎNCHISĂ DACĂ NU ÎŞI GĂSEŞTE SURSE DE FINANŢARE

Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Attila Korodi, revine asupra afirmaţiei făcute în decursul zilei de marţi, potrivit căreia 18 din cele 32 grădini zoologice din România vor fi inchise. Korodi susţine că agenţia de presă care a furnizat această ştire a interpretat greşit cele spuse de ministru. Ministrul Mediului ar fi dat doar un avertisment de închidere a grădinilor zoologice care nu îşi vor găsi surse de finanţare private. “14 grădini au finanţare şi dacă celelalte nu găsesc o sursă de finanţare, vor ajunge, pe parcurs, să nu mai facă faţă standardelor pentru că vom înăspri legile privind siguranţa animalelor”, a precizat Attila Korodi. Ministrul Mediului spune că grădinile zoologice din ţară ar fi trebuit închise cu mult timp în urmă, deoarece animalele nu au suficient spaţiu “pe care să îşi ducă viaţa”. Joi, în jurul orei 10, ministrul Mediului intenţionează să viziteze Grădina Zoologică de la Băneasa. Observ ca in Romania se gasesc cele mai proaste solutii. Mie mi se pare evident ca o eventuala inchidere a gradini zoologice ar fi urmata de o bataie teribila pe terenul acesteia. La fel de incredibil mi se pare faptul ca nici o minte luminata din Ministerul Mediului nu s-a gandit la crearea unui parc zoologic, similar cu cele existente in toate tarile in care viata animalelor chiar conteaza. Sunt de acord ca in zona Baneasa nu este loc pentru o extindere asa mare a gradinii zoologice. Se prea poate sa vanda dracului terenul ala supra-evaluat din Baneasa si sa se cumpere din banii obtinuti un teren de 4-5 ori mai mare in zona de sud a Bucurestiului unde ar fi spatiu pentru realizarea unui parc zoologic.

BĂSESCU ÎI CERE LUI TĂRICEANU SĂ ANULEZE TAXA AUTO

Preşedintele Traian Băsescu a cerut marţi, printr-o scrisoare adresată Premierului, anularea prin ordonanţă de urgenţă a taxei auto. El l-a acuzat pe şeful Guvernului că prin aplicarea unor astfel de măsuri îi desconsideră pe români. O moţiune simplă privind această taxă a fost adoptată de deputaţi luna trecută. La momentul respectiv Varujan Vosganian a acuzat PD-L, iniţiatorul moţiunii, de un demers cu electoral şi a precizat că anularea taxei ar transforma România într-o piaţă a maşinilor de mâna a doua. Traian Băsescu şi-a susţinut demersul invocând art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, conform căruia, între statele membre sunt interzise taxele vamalela import şi export sau taxele cu efect similar. El a precizat că instanţele judecătoreşti din România au atras atenţia asupra contradicţiei dintre prevederile privind taxa auto cuprinse în Codul Fiscal şi legislaţia europeană. Prin aceeaşi scrisoare şeful statului a solicitat şi "restituirea sumelor încasate nelegal" de către statul român. Călin Popescu Tăriceanu este însă de părere că preşedintele este "într-o permanentă alergare după voturi ieftine". El a subliniat din nou impactul pozitiv pe care îl are taxa auto asupra mediului înconjurător şi asupra investiţiilor din domeniul auto. De asemenea el şi-a exprimat regretul că preşedintele a adoptat o astfel de poziţie şi în acelaşi timp l-a acuzat pe preşedinte că este "mai degrabă preocupat să câştige capital electoral" decât să se preocupe de soarta românilor. El îi va solicita preşedintelui să nu îi mai trimită scrisori, deoarece ele ajung mai repede în presă decât pe masa Guvernului. Deputatul PRM Lucian Bolcaş a catalogat gestul preşedintelui ca fiind "un joc de imagine", problema taxei auto fiind parţial rezolvată de Parlament prin adoptarea moţiunii simple. El consideră gestul preşedintelui o continuare a războiului dintre cele două Palate. În replică prim-vicepreşedintele PD-L, Teodor Stolojan, a amintit că Guvernul este obligat prin lege "să ţină seama" de moţiunea simplă votată în Parlament, dar că din păcate legea nu prevede un timp limită pentru acest lucru. Stolojan consideră că premierul continuă "politica de a trage de timp", avantajând astfel anumite grupuri cu interese clare în importurile de maşini noi în România. Antena3

Steaua... a castigat!

In acest weekend, 2 echipe ale Stelei, cea de handbal masculin si cea de hochei pe gheata , aveau meciuri extrem de grele. La handbal, Steaua MFA intalnea in cupa Cupelor echipa maghiara Veszeprem, una din favoritele la castigarea competitiei. Meciul s-a desfasurat in sala din Chiajna, care desi e moderna si cocheta, este destul de mica, 600 de locuri. Am ajuns la meci sambata cu 10 minute inainte de inceperea meciului si, spre surprinderea tuturor, sala din Chiajna era arhiplina. Dupa indelungi “negocieri” cu fortele de ordine am intrat si am reusit sa vedem meciul si sa ne incurajam echipa. Asa cum stiti, Steaua a pierdut si retur cu aceeasi diferenta ca in tur, 8 goluri.

La hochei se anunta un meci de “totul sau nimic”. Dupa ce pierduse la Miercurea Ciuc ambele mecuiri cu Sport Club, Steaua era condamnata sa castige ambele manse ale intalnirii cu echipa presedintelui FRHG Janos Kurko, Hochei Club Csickereda. Dupa un meci destul de echilibrat, in care trebuie sa recunoastem insa ca nu am pus foarte mari probleme, am pierdut orice sansa de a mai ajunge in finala Superligii nationale de hochei pe gheata, care, pentru prima data in istorie, se va disputa intre H.C. si S.C. Miercurea Ciuc.

Dupa 2 infrangeri categorice poate ca titlul pare ciudat, chiar neinspirat. Insa nu este asa. Eu sustin cu tarie ca Steaua a castigat!

Desi a fost prima data cand am mers la Chiajna, la handbal, imi vine greu sa cred ca acea sala a fost vreodata mai plina. Nu pot sa cred ca a mai existat situatia de sambata, cand am stat si 2 oameni pe un loc.

Aceeasi situatie a fost la hochei. Desi, din pacate, nu am avut un patinoar arhiplin cum ne doream, am avut o peluza ca in vremurile bune, care a cantat si incurajat pana in minutul 20 al reprizei a treia, si niste tribune parca mai populate ca de obicei, care au si cantat sporadnic cu peluza.

Iata deci ca in ciuda infrangerilor grele, Steaua a castigat.

FORZA STEAUA! SEMPER SUPERIORES!

yo_marius
(fcsteaua.ro)

Nevoia de infrastructura

Marti 5 februarie, Ilie Nastase are o izbucnire pe OLS la adresa politicienilor romani. Fostul mare tenisman acuza in termeni duri clasa politica pentru lipsa unui teren de tenis acoperit in Romania. Printre altele, el spune ca la noi exista, citez:"fotbalul si celelate sporturi".

Desigur, Nasty are foarte multa dreptate si unor oameni dintr-o tara "normala", li s-ar parea incredibil sa auda ca in Romania - stat din Uniunea Europeana cu 20 si ceva de milioane de locuitori - nu exista un teren de tenis acoperit.

Plecand de la afirmatia lui Nastase, sa trecem la fotbal - sportul national - cum este perceput de majoritatea oamenilor. Aici, desi presa mediatizeaza lipsa infrastructurii in fotbal, reclamata de conducatorii FRF si ai LPF, guvernul uita de fiecare data cand face bugetul, sa aloce sumele necesare.

Referindu-ne strict la Steaua si punandu-ne in situatia suporterului obisnuit, vom observa serioase deficiente. Desi sistemul de acces in stadion este unul modern, lipsa unor magazine este evidenta. Exceptand magazinul care vinde produsele promotionale, nu mai exista niciunul. Ori daca tot facem comparatia cu cluburile care joaca in UCL, suntem departe de adevar. Apoi, daca luam in calcul zilele ploioase, exista toate sansele sa ajungi acasa plin de noroiul aflat pe aleile coplexului din bvd. Ghencea.

Modernizarea stadionului, facuta cu ocazia primei participari in UEFA CL din actualul mileniu, a scapat din vedere anumite lucruri legate de confortul suporterului. S-a facut numai strictul necesar cerut de UEFA, inclusiv gazonul si instalatiile de drenare si incalzire a gazonului. Nimic mai mult.

Nasty are dreptate cand acuza indolenta politicienilor in ceea ce priveste sportul si infrastructura sportiva din Romania. Dar un alt mare minus in sportul de la noi il constituie lipsa evidenta a managerilor capabili.

O situatie deplorabila cu adevarat in ce priveste infrastructura, o au majoritatea sporturilor din cadrul CSA Steaua, care se pregatesc in conditii inadecvate.

In Bucuresti exista un singur patinoar, nu exista o sala corespunzatoare pentru handbal, s-a ajuns in situatia ca federatiile de handbal si box sa-si dispute Sala Polivalenta, ambele avand evenimente programate in aceeasi zi. De stadion de rugby nici nu poate fi vorba, cel pe care joaca nationala fiind o gluma. Bazinele pentru natatie sunt vechi si insuficiente.

In aceste conditii nu ar trebui sa mai mire pe nimeni lipsa de interes a publicului pentru celelate sporturi, lipsa valorilor in aceste sporturi. Unii sportivi isi risca sanatatea prin sali si vestiare lipsite de igiena, de caldura, s.a.m.d.

Spunem lucrurilor pe nume. Este momentul sa punem presiune pe clasa politica, pe administratie, pentru a-i face sa inteleaga si a-i determina sa-si asume responsabilitatea privind infrastructura in sport. Poate cu fonduri europene, si in acest caz ar trebui sa existe proiecte ale celor interesati.

In incheiere fac apel catre suporterii stelisti, sa fie prezenti in numar mare la meciurile de hochei ale Stelei. Acei baieti minunati au nevoie de noi, de incurajarile noastre, de caldura noastra. Nu ezitati sa le fiti alaturi. Chiar merita un patinoar plin, asa cum era odata, care sa-i sustina si... mai mult decat atat.

FORZA Steaua! SEMPER SUPERIORES!

yo_marius
(articol din 07-02-2008, fcsteaua.ro)

Prea mediatizati?

Probabil ca nu exista nimeni care sa nu fi observat ca cel mai mediatizat club de fotbal din Romania este, fara indoiala, Steaua Bucuresti. Daca privim retrospectiv ultimele 8 luni de zile din punctul de vedere al cititorului de ziare sportive, constatam o avalansa de stiri mai mult sau mai putin adevarate, toate avand ca si cap de afis Steaua.

Incepand cu plecarea lui Olaroiu la arabi pe un salariu incredibil, continuand cu instalarea in functia de antrenor principal a regelui Hagi, apoi cu transferurile senzationale la vremea respectiva ale lui Badoi si Rada, titulari la subpodari, am avut o vara sub marca Steaua.

Am continuat cu calificarea in UCL pentru al doilea sezon consecutiv, umilinta lui Hagi, parcursul slab din grupe (aici “beneficiind” de faptul ca ramasesem singura echipa din Romania in Europa), promovarea si retrogradarea lui Massimo, instalarea Fiarei, etc. Toate acestea ne-au facut sa traim si o toamna cu Steaua cap de afis.

In fine, dupa incheierea turului in Liga 1, a urmat sarabanda transferurilor, cele mai multe imaginate in colturile obscure ale redactiilor sportive. Apoi au venit vedele mult-asteptate. Toata presa abunda de informatii privitoare la extrem de multe aspecte ale vietilor achizitiilor steliste, insistandu-se pe senzational si can-can.

Am putea spune ca mediatizarea acesta trebuie sa ne bucure, fiind inca o dovada ca Steaua e cea mai iubita echipa din tara. Totusi, pentru toate lucrurile exista o limita, pe care am atins-o, daca nu cumva am si depasit-o. Daca pana acum cativa ani majoritatea stirilor avand ca subiect Steaua Bucuresti se refereau la fotbal sau alta sectie a CSA, adica se la sport, acum, in marea lor majoritate, stirile despre Steaua sunt mai mult monden si bascalie, asta datorandu-se creditorului clubului, acest Clarc Gheibal al Romaniei.

Personajul ahtiat dupa publicitate foloseste cu nesimtire numele si palmaresul echipei de fotbal Steaua Bucuresti in interes propiu, fara a da doi lei pe cele mai elementare reguli de bun simt. Daca in mod normal o asemenea mediatizare ar fi fost un lucru excelent, iata ca prin caracterul stirilor, si mai ales din cauza personajului principal al acestora, ea prejudiciaza imaginea clubului.

Personal nu-mi ramane decat sa astept acea generatie de jurnalisti cu coloana vertebrala, care sa publice stiri sportive si pe care sa-i doara in cot de faptul ca “nea gigi” si-a lasat mustata, sau ca a cumparat 3 kile de ceapa din piata Dorobanti.

yo_marius
(articol din 02-02-2008, fcsteaua.ro)

Exemplul Francez

Am ales sa scriu acest articol, fiind saturat si oarecum dezgustat de jenanta scuza a finantatorilor cluburilor de fotbal din Romania.

Aceea ca in fotbal doar se baga bani, ca nicidecum nu se face profit. Mai mult, aceasta scuza este si una din explicatiile pentru lipsa investitiilor in infrastructura.

Exemplul ales de mine este Olympique Lyonnais, acum deja un celebru club francez. Ceea ce nu stie multa lume, este faptul ca acum 20 de ani marele Lyon activa in Ligue 2.

Cum s-a reusit ca in numai doua decenii, un club de liga secunda sa ajunga sa domine Franta si sa faca furori in Europa intr-o maniera de mare club? Raspunsul este simplu: o strategie pe termen lung, gandita si dusa la bun sfarsit de un om extrem de capabil: Jean-Michel Aulas.

Aulas a preluat clubul in calitate de presedinte in sezonul 1986-1987 si dupa 2 ani l-a promovat in Ligue 1. Interesant de mentionat ar fi faptul ca la preluarea clubului, Aulas a promis ca in 4 ani va juca in cupele europene. In sezonul 1990-1991, al patrulea de la instalarea noului presedinte, O.L. termina pe 5 in Franta si se califica pentru Cupa UEFA.

De aici, desi au mai fost cateva sezoane neconvingatoare, Lyon-ul a mers inainte dupa un plan sportiv si financiar genial.

Achizitiile de jucatori facute cu inteligenta, precum si atragerea multor sponsori au stat la baza performantelor cu adevarat deosebite.

In prezent, brandul "Olympique Lyonnas" cuprinde atat de multe ramuri, incat este unul dintre cele mai performante din Europa.

Atat din punct de vedere sportiv, cat si din punct de vedere financiar. Exista de pilda restaurante O.L., un parteneriat cu o retea de telefonie mobila care ofera anumite avantaje fanilor O.L., un lant de magazine cu cele mai diverse produse. Toate sub marca O.L.

Iata deci ca se poate. Fara investitii de sute milioane de euro (cazul Chelsea), doar cu o strategie pe termen lung, bine pusa la punct si evident cu oameni instruiti sa puna teoria in practica.

Departe de mine gandul de a face reclama clubului francez, atata doar ca il consider un exemplu de urmat. Inclusiv pentru cluburile din Romania.

Nu pot sa nu ma gandesc la Steaua, cea mai iubita echipa de fotbal din tara, unde daca s-ar aplica idei identice, am avea motive intemeiate sa speram ca in mai putin de 20 de ani am putea sa ne batem de la egal la egal cu marile cluburi europene.

yo_marius

(articol aparut pe 13-01-2008 pe fcsteaua.ro)

poveste de aviatie

continui tot cu o poveste a domnului Maxim:

“Era vara lui 1995, nu-mi aduc aminte exact in ce ziua (nu am la indemana carnetul de zbor) participam la o zi de zbor cu trageri reale in tinte terestre. Dupa prima misiune care a fost un exercitiu de trageri cu PRND-uri (proiectile nedirijate) si tunul de bord, urma una de bombardament cu …bombe reale de 100Kg. Zbor care urma sa se desfasoare in formatie de celula. Eu cap de formatie si Bebe Bouleanu coechipier.

Mig-ul 23 poate fi alimentat complet, full, dar si incomplet, functie de misiune. La acest tip de exercitiu, trageri reale in tinte terestre, alimentarea se facea incomplet, data durata zborului, relativ redusa, cam 25 de minute si faptul ca aterizarea trebuia facuta cu un maxim ramas de combustibil de 1800-2000l. Greutatea optima pentru aterizarea Mig-ului 23 era la un “Ramas 1200l”.

Sa nu ne lungim, am intrat pe pista si am decolat. Dupa ce am bagat trenul de aterizare am simtit un bubuit in spatele avionului si o frana atat de puternica incat aproape ca am dat cu capul de perna de protectie de pe panoul de aparate. Sincer? Socul a fost atat de puternic ca am crezut ca s-a oprit motorul si reflexul a fost sa prind manetele de catapultare (de, eram antrenat). Noroc ca l-am auzit la radio pe Bebe: “vezi ca ti-a iesit parasuta”, M-am uitat instinctiv in periscop si intr-adevar am vazut-o fluturand in spatele meu. De obicei (s-a intamplat de cateva ori) daca iese parasuta de franare sau daca este scoasa la peste 350Km/h, se rupe instantaneu. La mine, s-a incapatanat sa se rupa si continua sa fluture in spatele meu. Am incercat sa o larghez, dar nimic, am raportat ca intrerup misiunea si ca incerc sa o larghez undeva pe camp, sa nu se trezeasca careva cu ea in cap. Dar nimic, am crezut ca se va arde de la fortaj, nu, se facuse fuior si flutura frumos in spatele meu.

Problema era alta. Eram cu 410, unul din cele 4 Mig-uri 23 care nu se puteau alimenta incomplet, deci eram full, nu ar fi fost o problema in cazuri obisnuite, se poate consuma usor combustibilul, scoti franele aerodinamice, motorul 100% si in cateva minute ai scapat de petrol. Dar nu si in situatia asta, pe masura ce mi-a crescut viteza la 500Km/h, avionul a inceput sa aiba si o tendinta de inclinare si se comporta de parca era pe o bila. Mansa a inceput sa fie din ce in ce mai grea, l-am echilibrat din trimer cat am avut rezerva dupa care am inceput sa ma lupt cu el. Skandenberg adevarat. Am primit ordin sa nu mai larghez parasuta, de frica sa nu cada pe careva, oricum nu puteam, si am inceput sa trec la verticala pistei si sa consum combustibilul in tur de pista. Chestia cu motorul in plin si franele scoase nu a tinut, cand am bagat motorul spre 100% momentul de inclinare s-a accentuat si abia l-am tinut sa nu faca tonou.

Dupa vreo 5 ture la verticala, (CZ-ul m-a intrebat: “Si ce facem? O tinem asa pana la noapte?”) m-a cam plictisisem, si ma cam durea si mana, si..Legea lui Murphi, combustibilul se incapatana sa se consume mai repede, am hotarat sa vin la aterizare cu combustibil 2200. Imi era un pic groaza, nu stiam cum se va comporta la reducerea vitezei, cu trenul si flapsul scos. Cand am scos trenul am crezut ca “pana aici mi-a fost” a inceput sa se incline cand intr-o parte cand in alta, trimerele erau vai de capul lor (23-ul are si in directie) nu mai stiam incotro sa le aduc, bila mi-a fugit si s-a lipit de extremitatea dreapta a aparatului, am incercat sa o corectez cu picior dar a inceput sa tremure, erau comenzi specifice de vrie, am fost la un pas de angajare. Dumnezeu m-a ajutat, si l-am ehilibrat rapid, nici acum nu stiu cum am reusit, nu este deloc usor sa lucrezi la trei trimere concomitant. Scoaterea flapsului nu a fost atat de “furtunoasa” si pe masaura ce ii scadea viteza se potolea. Aterizarea a decurs normal, fara peripetii. Dupa aterizare tehnicii au trebuit sa taie toate suspantele, pentru ca sistemul de largare nu a functionat.

Partea hilara vine acum. Dupa doua zile, ma intalnesc in oras cu bunul meu prieten si coleg Vali Carra, care in acea perioada era la Caransebes la elicoptere. Si ma intreaba: (redau textual): “Care a fost boul ala de a zburat toata ziua cu parasuta dupa el, nu a vazut ca o trage dupa el?” M-a bufnit rasul si I-am spus: “Dar nu te gandesti ca poate boul ala nu a putut sa o largheze? Ce naiba, doar ai zburat teava?” “Boul ala sunt eu!!” Am inceput amandoi sa radem si ne-am spus: “macar daca era ceva scris pe parasuta, un Coca-cola sau eu stiu ce, sa facem un ban cinstit”. “

desi exista o doza de umor considerabila in aceasta poveste,trebuie sa fi fost inspaimantator acolo sus,luptandu-se la propiu cu un avion masiv,supersonic,si “full” pe deasupra!!!

poveste de aviatie

o sa incep aceste povestiri cu domnul Eugen Maxim.Iata deci ce spune el:

”Era in anul 1986 spre toamna, daca nu ma insel, luna noiembrie. Abia “aterizasem” la Timisoara de doua luni. Locuiam la bunicul meu in Timisoara, iar sotia o mutasem la Arad la ceilalti bunici, pentru ca la Timisoara nu aveam conditii sa stam amandoi si apartamentul repartizat in colonie, nu era inca disponibil. Asa ca in weekend dadeam fuga la Arad sa-mi vad sotia. Nu mai tin minte cum am rezolvat sa plec de vineri, aaaaa…gata, mi-am adus aminte. Vineri era zbor mixt (incepea ziua cu vreo doua ore si continua cu patru de noapte) iar sambata urma sa fie liber. Noi nu incepusem inca zborul, asa ca, Vineri dupa-amiaza la ora 16,00 eram in personalul de Arad. Vagoanele erau din acelea cu doua nivele, bine’nteles ca eu mi-am gasit un loc la etaj.

Si cum mergea trenul asa, mai rau ca o caruta, dupa ce am trecut de localitatea Vinga (care era centrul zonei 1), ma uitam cu privirea pierduta pe geam, ce vad? si mai ales ce simt? Un Mig-23 care trece mai jos decat nivelul geamului meu (terasamentul era si el mai inalt cu vreo 2 metri decat nivelul campului) cu un vuiet greu de descris. Am crezut ca se vor sparge geamurile, stomacul mi-a tremurat si s-a strans mic de tot, m-am uitat la lumea din jur, erau speriati de moarte, o femeie era cu mana la inima, cativa copii au inceput sa planga, dar nu si-au dat seama ce s-a intamplat.

Abia am asteptat ziua de luni sa ajung la unitate. La pregatirea nemijlocita cand a aparut cronometrorul, i-am cerut un pic cronometrajul. Nu a fost greu sa vad cine a fost (doar am fost cronometror), stiam ora, 16:22, si am gasit: echipaj - Netoiu Iulian si Stanculescu Radu (in original Guty Ferdinand), Mig-23 DC, exercitiu- zona la inaltime mica.

La comandantul escadrilei nu mi-am permis sa ma duc, dar m-am dus la Netzi si l-am intrebat: Netzi!? cum a fost zborul de vineri, din zona 1? (l-am vazut cum se schimba la fata si ma intreaba cu vocea tremurata) “De ce? ce? ce s-a intamplat?, stai linistit ca nu s-a intamplat nimic, numai ca era sa “deraiati” personalul de Arad. “Pai de ce? de unde? de unde stii? Pai eu eram in el si v-am vazut mai jos decat mine. “Mai lasa-ma in pace, ca era sa-l scapam in supersonic, am trecut peste un SMA (cred ca statie de mecanizare a agriculturi, sau asa ceva) cu vreo 1000Km/h, dupa vreo 5 minute cand am mai trecut pe acolo, dar mult mai sus (adica vreo 250m - nota mea) taranii inca mai alergau pe camp in toate directiile” I-am speriat tare rau, credeam ca a aflat cineva si s-a ajuns mai sus”. Stai linistit, nici nu cred ca sarmanii si-au dat seama ce se intampla cu ei, eu nu am sa spun la nimeni……….doar acum dupa vreo 17 ani.”

marturisesc ca mie imi plac foarte mult aceste istorisiri care ma aduc cumva,mai aproape de acea viata minunata de pilot militar!!!

primul zbor

Din cauza numeroaselor plangeri venite primite de P.R.-ul blogu’-lui (blogu’ fiind trade mark) am hotarat ca e timpul sa scriu si unele chestii mai “personale”…cam ce se astepta lumile sa gaseasca pe un blog.

Deci,am sa istorisesc primul meu zbor cu planorul.

Eram la liceu,prin clasa a 10-a cred cand m-am inscris laAeroclubul Romaniei,sectia planorism.Ideea este ca aia acolo nu lasa pe oricine sa zboare asa ca,dupa o vizita medicala destul de stricta,au urmat cateva saptamani de cursuri teoretice,iar la sfarsit chiar un examen!!!!

In fine,trec peste asta….Suntem intr-o zi de Iunie pe aerodromul Clinceni,planoarele fiind pregatite…..se decoleaza la auto-mosor(in fapt un mare motor electric,care antreneaza o luuuuuuuuuuuuuuuuunga “funie” legata de planor…planorul astfel antrenat se inalta cateva sute de metri dupa care incepe lunga coborare…).

Dupa ce am ajutat cativa colegi sa se ridice,iaat ca vine si randul meu…Ma urc in ala,se urca si instructorul (care btw,imi da o punga d-aia pentru vomitat,probabil vazandu-ma speriat de bombe).Marturisesc ca imi cam tremurau piciorusele.In fine,vine clipa (magica pentru mine,banala pentru instructor) desprinderii de pamant!!!Punga pentru vomitat nu mi-a trebuit;stomacul meu se facuse minuscul….aveam oarecum un gol in locul lui…

Ca sa fiu sincer pana la capat asta este cam tot ce imi amintesc din zbor,urmatorul lucru palpitant fiind venirea la aterizare cand unui incepator ca mine i se parea ca ne va inghiti pamantul!!!

Evident ce dupa aterizare mi-au trebuit 30 min si o cola la 2 kile sa-mi revin cat de cat…..oricum 2 zile dupa aia mergeam pe strada cu un zambet de tampit pe care numai yo il intelegeam!!

Si uitasem sa va zic,pentru cine nu cunoaste,planorul nu are motor!!Tare nu??hai ca va pun si o poza sa stiti despre ce este vorba….

Scris de yo2marius

Doru Davidovici

in literatura romana exista (da,inca exista) un Saint-Exuperry autohton.fara a aduce vreo jignire celorlalti piloti-poeti sau romancieri sau….piloti-scriitori in fine.deci,fara a jigni pe nimeni cel mai mare pilot-scriitor roman este Doru Davidovici!!

nu vreau sa fac aici i “istorie” a lui Doru,pur simplu vreau sa scriu niste citate din cartile lui Doru…este atat de pacat ca scrierile lui se se piarda cumva,sau ca de Doru sa auda doar iubitorii aviatiei romane…talentul cu care a fost inzestrat il indreptatesc sa-si “ceara” locul in istoria literaturii romane!!!

fara a mai lungi mult o sa scriu cate ceva din cartea “Aripi de Argint” care a fost publicata in 1983.

„Avionul ştia că se prăbuşeşte; suprasarcina ţintuind pilotul în scaun, aruncându-l dureros în marginile cabinei, mâinile grele nu reuşeau să ajungă lacătul chingilor, maneta de largare a cupolei. Întunericul fierbinte al suprasarcinii urcând dinspre picioare, tălpile presate pe paloniere cu sute de kilograme-forţă. Acul fluturat al altimetrului trasând obtuz sute de metri de cădere. Planeta rotită, încremenită oblic în spaţiu, frânturi de secundă. Saltul pământului peste cupola cabinei, mâna ridicată greu, buzele muşcate la sânge, senzaţia cumplită de NU ESTE ADEVĂRAT, era. Degetele atingeau maneta de largare fără să poată apuca, strânge, trage, încă doi centimetri. Două secunde pentru mişcarea elementară, mai puţin decât elementară, a trage o manetă cu bilă roşie în vârf. O mie trei sute metri de prăbuşire, pământ îngheţat de iarnă, şuvoiul compact al aerului frigea frigea de ger presând în scaun, izbea, ardea faţa, ochii, mâinile, chiar prin mănuşile de zbor. Nici nu se putea explica, măcar.“

promit sa revin atat cu poezii scrise de Doru cat si cu citate din alte carti de ale lui…

Doru Davidovici

“……………………………………

-Tu ai avionul…
Sigur, cum uitasem, auzisem de multe ori, tipul cu aivonul, asta ma scutea de o groaza de chestii, inclusiv de cele de care doream fierbinte sa nu fiu scutit.”Esti chiar fericit ?”,dadeam natang din cap, eram, revenisem la zbor dupa zece luni de coate tocite pe bancile Academiei Militare, in ziua aceea zburasem, am fost gata sa ma curat , din tampenie, nu uitasem avionul, nici o clipa, asculta la fel de docil, asta ramane in sange, se transforma in reflex, in insitnct, in mod de viata-pierdusem, se alterase simtul acela atit de fin care apare doar in situatii limita, cu 1-2 secunde interminabile inaintea situatiilor limita, vestind, avertizand.Nu mai simteam avionul in varful degetelor.Am picat, am vazut copacii intrand in parbriz, casele din marginea satului, stergeam cu aripa malul inalt al fluviului, lut galben, ciuruit negru de gaurile lastunilor, apa maloasadi botul avionului o simteam valurindu-se in spate, acolo unde jetul atingea oglinda galbena, in stanga, la cateva zeci de metri , un remorcher varsa nori de fum. Am trecut lateral, tragea trei slepuri incarcate cu Dumnezeu stie ce, pe puntile incinse de soare marinarii mancau pepeni cumiez rosu.Am simtit gura brusc uscata, firele colimatorului dansau si es incurcisau pe piciorul gros al poului.Mansa in burta, viraj de lupta, iesire dintre maluri, avionul cabrat puternic, zgariam cerul spalacit cu planul drept, atunci am simtit MIG-ul lasandu-se moale, curgand topit, lichefiindu-se sub mine, ducandu-se obtuz in campia prafuita, fara sa asculte de comenzile bracate complet.Mansa grea juca inutila prin cabina izbindu-mi genunchii, limita de viteza, cadeam atarnat, aproape pe spate, acul vitezometrului se tara spre 440,420,400 km prapaditi pe ora; comenzile umbrite de caderea unui unghi mare de incidenta,turajul la relanti, ata era, n-am pus motor , rasucisem jumatatea virajului de lupta din inertie, ramaneam agatat sus, la jumatatea traiectoriei frante.Cadeam, am impins maneta de gaze, motorul prindea greu, difuzorul sorbind in spasme aerul sarac, cald, diluat al campiei, vitezamica, debit insuficient, toate astea in timp ce avionul cadea la nesfarsit , inca doua mii de metri pana jos, doua-trei sute imi trebuiau sa ma intorc pe fata, lent, nu acum, sa mai prind viteza am incercat mansa cu varful degetelor, am simtit tremurul repezit, vibratia surda, prevestitoare, de coarda intinsa gata sa plezneasca, nu acum, mai aveam de asteptat.Cadeam cu spatele, rezemam campia pe umeri, 10 tone de metal deasupra, apoi cerul, albastru stersprintre genunchii prinsi in tuburi si fermoare, de acolo veneam, aerul incepea sa suiere in lungul fuselajului, ochii alergau de la vitezometru la altimetru,fixasem limita de sase sute km pe ora la doua sute metri inaltime, nu ultima sansa-sansa, singura, viteza minima care asigura, la altitudinea aceea, intoarcerea avionului pe fata.Daca nu…aveam sa vad ce ramane de facut, intotdeauna ramane ceva de facut, de la 200 de m, din pozitia mea, nu puteam catapulta. Se sapau cifrele albe pe retina, 450 km pe ora la 1400 m, cadeam, 500 la 1000, am inceput sa rasucesc avionul, usor, se insuruba lent, 550 la 800 , scapam, 600, am intors avionul pe fata la 600 de metri, pamantul mic si rotund, si departat, il vedeam ca pe o minge de tenis cenusie.Asta-i , am cuplat pilotul automat, m-am intins in cabina, ma curatam ca un tampit, nici in scoala nu patisem asa ceva.M-ar fi gasit risipit pe trei hectare, om si avion, comisie de ancheta, cutia portocalie din deriva, harograful, filmul negru, de cele mai multe ori voalat exact pe ultimele secunde, necesarele, misterioasele, izbavitoarele ultime secunde; la concluzii nu indrazneam sa ma gandesc. Am cuplat fortajul, am facut o gama completa de acrobatie pe verticala chiar acolo, deasupra celor trei hectare.[…]
[…]Povestea de dimineata , fata de langa mine, eram INTREG, debordam de mine pe ochi, pe nas , pe gura-mai ales pe gura.Bucurestiul de vara se estompa intr-un lac, intr-un parc, imbratisam in mers umerii subtiri, simteam bratul rezemat de mijlocul meu, agatat de centura blugilor, ne potriveam, incapea exact in mine, parca eram vitelul cu doua capete si patru picioare.Ma afundam in parul moale, ne-am oprit, fata in fata:
-E bine sa nu ne mai vedem.
Se facuse frig.
-Nu acum.
-Ba exact acum.Eu o iau incolo-a facut un gest spre interiorul parcului-tu urci in masina si pleci.
Am strans mana ingusta pana la durere, adica pe mine ma dureau degetele albite de stransoare.
-Nu cred ca o sa pot.
A zambit ingustand ochii, asa zambea, cu ochii ingusti, filtra in ei lumina dinauntru, verde, si aurie, si cu puncte scanteietoare de albastru, stii ce a raspuns?
-Tu ai avionul.

…………………………….”

Culoarea cerului,de Doru Davidovici

imi vin in minte cateodata vorbele lui Mariusica,din timpul liceului….el se contrazicea cu mine spunandu-mi ca oricine poate sa piloteze un avion.eu ripostam,spunandu-i ca e evident ca suntem doar cativa inzestrati cu acel talent nativ fara de care nu poti pilota!!

sigur ca majoritatea oamenilor pot invata comenzile unui avion,pot invata sa sa-l zboare,sa-l decoleze/aterizeze dar…..cam atat.

ori pilotajul este o arta!! exact cum spunea si Doru trebuie sa simti avionul in varful degetelor,trebuie sa fii una cu aparatul,cea mai mica greseala ducand la disparitia atat a pilotului,cat si a avionului.

citeam deunazi,o dezbatere privind durata exploatarii Mig-ului 21….unii spuneau ca celula si hidraulica veche de 40 de ani sunt de mult depasite,altii,din cotra,ca inca se poate zbura foarte bine pe 21.recunosc ca am citit destul de putin,mi-a venit in minte c-dorul Luca Dorel de la Fetesti…..Doamne cum zbura omul acela!!!demential!!!cu acelasi avion cu celula si hidraulica de 40 ani vechime….

oare daca alte popoare ar fi avut privilegiul sa aiba un Luca Dorel,un Doru Davidovici,un Valeriu Muresan,un Alexandru Serbanescu,un Senchea,un Dobran si cat de multi mai sunt,cate carti s-ar fi scris despre ei?? cate filme s-ar fi facut??

dar traim in Romania,si asta ne ocupa tot timpul……din pacate….