in literatura romana exista (da,inca exista) un Saint-Exuperry autohton.fara a aduce vreo jignire celorlalti piloti-poeti sau romancieri sau….piloti-scriitori in fine.deci,fara a jigni pe nimeni cel mai mare pilot-scriitor roman este Doru Davidovici!!
nu vreau sa fac aici i “istorie” a lui Doru,pur simplu vreau sa scriu niste citate din cartile lui Doru…este atat de pacat ca scrierile lui se se piarda cumva,sau ca de Doru sa auda doar iubitorii aviatiei romane…talentul cu care a fost inzestrat il indreptatesc sa-si “ceara” locul in istoria literaturii romane!!!
fara a mai lungi mult o sa scriu cate ceva din cartea “Aripi de Argint” care a fost publicata in 1983.
„Avionul ştia că se prăbuşeşte; suprasarcina ţintuind pilotul în scaun, aruncându-l dureros în marginile cabinei, mâinile grele nu reuşeau să ajungă lacătul chingilor, maneta de largare a cupolei. Întunericul fierbinte al suprasarcinii urcând dinspre picioare, tălpile presate pe paloniere cu sute de kilograme-forţă. Acul fluturat al altimetrului trasând obtuz sute de metri de cădere. Planeta rotită, încremenită oblic în spaţiu, frânturi de secundă. Saltul pământului peste cupola cabinei, mâna ridicată greu, buzele muşcate la sânge, senzaţia cumplită de NU ESTE ADEVĂRAT, era. Degetele atingeau maneta de largare fără să poată apuca, strânge, trage, încă doi centimetri. Două secunde pentru mişcarea elementară, mai puţin decât elementară, a trage o manetă cu bilă roşie în vârf. O mie trei sute metri de prăbuşire, pământ îngheţat de iarnă, şuvoiul compact al aerului frigea frigea de ger presând în scaun, izbea, ardea faţa, ochii, mâinile, chiar prin mănuşile de zbor. Nici nu se putea explica, măcar.“
promit sa revin atat cu poezii scrise de Doru cat si cu citate din alte carti de ale lui…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu