fara a fi morbid in vreun fel mai adaog colectiei mele inca un fragment din Doru:
„N-am facut bagajele inainte de ultima aterizare, prudenta profesionala, fusesem prieten bun cu Alex, il ajutasem sa duca lucrurile la masina, radeam, avea un Wartburg – station alb cu albastru (…) Pe urma am baut asezati pe capota Wartburgului, Alex spunea ca nu-i ajunge luna de concediu, marea, soarele, schi nautic, suedeze bronzate, imi mancasem concediul pe anul acela, am ridicat din umeri; a venit nevasta-sa, i-am zis si ei de suedezele bronzate, s-a incruntat, a marait ceva. Adusese aparatul de fotografiat, sa nu-l uite ca anul trecut, ca in ceilalti ani, vacante intregi neimortalizate pe celuloid, l-a bagat in torpedoul masinii, n-au mai avut nevoie de el. A doua zi Alex a intrat in pamant, a cazut cu avionul la cateva sute de metri de fluviu, s-a imprastiat in lungul malului, a ramas o brazda groasa, incredibil de adanca; in pamantul negru luceau incrustate bucati de metal sfasiat.”
azi m-am cam gandit la prietenii mei bolnavi…de el stiu ca e in spital facand tratamentul ala dureros cu citostatice….
despre ea nu mai stiu nimic…de la Revelion cred…..
recitind din Doru imi dau seama cat de scurta e viata si cum mi-am irosit-o pana acum….se spune ca un om trebuie sa faca anumite lucruri in viata:un copil,o casa,sa planteze un pom…..
desi e o zicala batraneasca,eu constat ca n-am facut nici macar unul din lucrurile astea….n-am facut nimic care sa faca diferenta intre mine si restul….
si cand ma gandescca maine as putea fi lovit de o masina…..sau cate si mai cate….si cand ma gandesc la ei bolnavi,cum se lupta pentru fiecare strop de viata,cum se lupta sa nu “plece” azi sau maine…
chiar ca m-am irosit….si acum ma gandesc ca singura fiinta care m-a facut sa simt fluturasii e acum asa departe…poate mai departe decat cred eu….
in fine,azi sunt melancolic si trist….cert este ca trebuie sa fac ceva…problema este ca nu stiu ce…si mi-e teama sa nu aflu prea tarziu…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu